Thank God it's Sunday!

S-a schimbat ora- asta sigur o stiti cu totii. Sunt curioasa cati dintre voi ati fost bucurosi de dragalasa ora pierduta intre acele ceasornicului...Ce bine! Azi dormim mai putin cu o ora!!! Totally not funny! Asa se face ca, ora mea de culcare de ieri, deja tarzie, a devenit din 02. 00 a.m. - 03. 00 :( spre dezamagirea mea, plus inca jumatate de ora cu ideea "trebuie sa dorm, trebuie sa dorm , da da" , si in acelasi timp "bucuria" ca mai pot dormi 2 ore pana sa sune alarma - yey! Asadar, cu o mare "jovialitate" m-am tarait pana la dulap scrasnind din dinti numai cuvinte frumoase:D " a la Mutley". Si coborand scarile in bezna ma intrebam " care mai e prostul care se trezeste azi asa devreme?" si un zambet tamp aparu pe fata cand la iesirea din camin ma urma el:D, cel de l-am mentionat mai devreme :d, deci nu eram singura.
Afara, ziua mea deja incepea sa arate mai bine...puteam respira ...daaa!!! Comparand cele 10 grade in plus fata de cu o zi inainte in acelasi moment al zilei, sigur ati fi de acord cu mine. Asteptam in statie si, dupa....cevaaaa vreme a aparut autobuzul- un zambet si mai tamp rasarea pe fata mea pentru ca autobuzul era jumatate plin (bine, unii erau niste pensionari insomniaci, dar totusi, erau muuulti).
Am ajuns la destinatie unde bucuria mea si-a gasit inamicul cand am auzit replica " de ce ai venit asa devreme, eu pentru nimic in lume nu m-as fi trezit asa devreme daca eram tu", asta in conditiile in care in mod normal m-as fi trezit cu o mica mustrare daca intarziam. Asa ca aveam acum de ales intre a fi Grumpy (asa cum fac cand ma trezesc cu fata la cearsaf) toata ziua sau She-Who- Stupidly -Smiled -All- Day- Long- and -Jumped. Si pe principiul " Cine se scoala de dimineata... casca toata ziua" m-am indreptat din nou spre statie. Si era asa senin, si asa frumos, si pot sa jur ca mirosea a iarba proaspat taiata, but then again, incepusem sa aud si the Hokey -pokey song in cap si mai ca imi venea sa dansez pe strada, daca nu o chiar faceam:-" Si ca nu cumva sa fi revenit la Grumpy face din nou...am vazut rasaritul:X.
Si apoi m-am catarat bucuroasa in pat cuz'- Thank God it's Sunday!!

X goes online...Status: Nu's.....Pe bune?:)))

Nu inteleg un "mecanism" in gandirea unora:-? Daca esti pe messenger si ai treaba, statusul Busy mi se pare perfect normal, la fel si cel de BRB sau altele din seria. Si "Nu's" ar parea la fel de pertinent si normal, dar cand este pus dupa ...ceva vreme, sau mai stiu eu... Pentru ce intra unii online si pun direct " Nu's"????!!! Vrei sa fii bagat in seama? Daca nu esti, de ce ai mai intrat DIRECT cu NU'S ??? Ma depaseste:|

De cate ori?:)

Mi s-a spus uneori ca am defectul de a ma supara usor pentru unele lucruri, dar in acelasi timp ca iert prea usor sau, poate mai bine zis...prea repede:-??. Asa sunt eu, imi place sa trec repede peste anumite lucruri care mi se par motive inutile de cearta, unele sunt copilarii..poate ale mele...poate ale celor din jur. Insa cand este suficient? Cand poti spune: Gata!!!! pana aici! cand e vorba de prietenie, si aici ma refer la oameni cu adevarat importanti, pe care ii iubesti" no matter what" chiar daca s-a mai intamplat sa fie si ceva motive mai serioase, pana la urma am trecut peste, caci :D vorba aia...dragostea este singurul lucru care nu conteaza de cate ori il imparti, niciodata nu se va micsora. Si totusi, cand ti se aplica un tratament extrem de genul " n-ai tu treaba" vs telefoane in toiul noptii, incerci sa-ti dai seama ce anume e "wrong" cu tine...sau ce e cu acea persoana. Si apoi te intrebi...intr-o prietenie, vorba aia "neconditionata", in care nu masori cine, ce , cand a facut , cat...de cate ori ierti? de cate ori trebuie sa iti pui problema..." Man I need my dignity back!"...Poate ma lamuriti si voi? Ca eu ....

Pagini de dor, pagini de amintiri...

A trecut ceva timp de cand nu-mi prea dau seama exact daca acel loc numit "acasa" e intr-un singur loc...sau mai bine zis, nu prea imi mai dau seama daca pot spune doar unui loc "acasa". Celor ce si-au pus sufletul intr-o valiza - doua si au plecat la drum, de atatea ori incat despachetatul si impachetatul a devenit la fel de obisnuit ca si gestul de a merge la supermarket, de a deschide internetul, poate de a citi o carte( pentru cei care inca mai au aceasta minunata bucurie)...aceia ma vor intelege. Prima plecare mai departe a fost cea mai grea poate pentru toti, apoi...apoi totul a devenit o alta provocare sau, de ce nu, o rutina pentru altii...
Am avut insa grija mereu sa iau cu mine cateva lucuri mici care sa-mi mai potoleasca dorul de "acasa". Cand m-am intors insa mi-am dat seama ca am luat cu mine altele, acum ele alinau un alt dor, de alti oameni, alte locuri, de un alt " acasa". Si-mi amintesc acum cum aveam albumul de poze care a devenit prea mare sa mai incapa in casa mea de melc. Cu timpul a devenit un vraf de poze "amprentate" de scotch care isi faceau loc pe fiecare perete din dreptul patului, in oricare colt din lume ar fi fost acesta.Mi-era frica sa nu uit de anumite momente, de anumiti oameni mult prea speciali in viata mea, mi-era frica sa nu ratacesc clipe de neuitat in rutina mea sau in dvd urile si folderele prafuite. Stiu ca nu am cum sa uit asa ceva, dar ma uitam la peretele meu...demult nu mai am poze sau albume de umplut, demult nu mai lasa nimeni o amprenta pe ele sa am de ce sa spun" ai grija"...Au trecut cateva luni de cand mi-am lasat in urma o alta "casa" a sufletului meu si ma mai uit din cand in cand in calculator, dar pe ele am uitat sa invat sa le rasfoiesc. Am uitat...pentru ca niciodata nu am invatat sa le trec in paginile peretelui din dreptul patului...
Ne pierdem?...

La multi ani!!! " Asa se vine acasa la iubita!"

Pentru ca am primit-o si eu cu cateva minute in urma....sub deviza " Asa se vine acasa la iubita!" Pt. barbati" Luati si invatati!", pt femei...hope it made you smile:)

Fragmente din trecut...deja-vu

Pentru ca sunt sigura ca fiecare a simtit macar o data acel sentiment de "deja- vu" ...pentru ca mie mi se repeta constant( cum ar zice unii prieteni..ceasul biologic)...pentru ca pare/parea a fi o "Never - ending story" ...doar un fragment din trecut/prezent..si...din nou" deja -vu" viitor?...va anunt...probabil de data asta nu...never happy ending insa...

Oda raului necesar



Daca vrei sa-mi tii mereu calea

Condamnat la bine sa fii

Caci lumea pentru mine nu e totul

UNIVERSUL

Daca vrei sa fii un obstacol in calea mea

Apropie-te si fugi

Ca sa nu mai existi prin mine....

FIINTA



...

BED FOR LOVE: Scrisoare catre liceeni

Pentru ca mi-e dor sa citesc asa cum spune si el, cat mai multe carti-niciodata nu e destul- pentru ca vad cu parere de rau ca in jur asta se intampla tot mai putin...pentru ca unele ziare au ajuns simpla maculatura, pentru ca trebuie sa invatam toti sa fim mai selectivi, pentru ca, pentru a face asta avem nevoie de o minte libera, deshisa spre nou, dar si familiarizata cu vechiul, pentru ca avem cu ce si cine, dar nu mai exista motivatie...

BED FOR LOVE: Scrisoare catre liceeni

Mai tii minte?... continuare

Mai tineti minte cand ma urmareau prin Pub cei de la paza si nu ma credeau ca am peste 18 ani? Multumesc “mami si tati”, de aia va am pe voi…

Mai tii minte cand am alergat de nebune de betivul ala si mi-am pierdut haina de piele? E bine ca am recuperat-o totusi…dupa 3 luni..vorba aia, toamna se numara bobocii…Cand ne mai plimbam asa desculte?...

Mai tineti minte cum fredonam noaptea “recunoasteti melodia”;)) si scriam pe cutiile de la pastile sa nu uitam pana a doua zi? Mai vreau un maraton din ala…am si cutiile pe care sa scriu…

Mai tii minte cand aveai examen si erai in fusta scuuurtaa? Nu cred ca m-am simtit mai mica ca atunci cand am vazut pantalonii aia pe tine, trei sferturi…de aia esti Zuzu…

Mai tii minte cand vorbeam la telefon, si ti-am zis sa nu treci strada ca sunt pe aceiasi parte, imbracata in rosu? …rosu, verde, albastru..iarta-ma, sunt creata!

Mai tineti minte “planul” lui Speedy Gonzales? Acusica se implineste inca “ a big part of it”…acum nu ne “ mai rezolva ea”.(ps: pentru cine nu are, sa-si cumpere, sau hai, merge si cu imprumut…)

Mai tineti minte cand am iesit sa verificam daca e colega bine si niciun violator pe la baie? Multumim celeilalte colege ca ne-a inchis pe afara asa” decent” cum eram imbracate si echipate cu matura si cutit… Viata bate filmul.