joi, martie 18, 2010

Be selfish, Be Happy!

Acesta era statusul unei prietene si m-am gandit ca e dragut, dar mai ales, ca are si dreptate...Imi placea sa cred ca unii oameni inteleg prietenia la un alt nivel, si chiar daca de unii ma despart 1-2 kilometri, iar de altii un pic mai mult, treaba asta cu internetul si telefonul cred ca ne-a apropiat mult mai mult pe unii dintre noi...Acum e drept ca toti suntem ocupati si avem o mica lume a noastra in jurul careia ne invartim, doar ca sunt mici lucruri care ne/va dau de gol cum ca de fapt unii dintre ar putea sa isi faca timp sa mai zica un salut, o vorba acolo de dragul vremurilor nu de altadata, dar celor de acum, asa cum pretind a se intitula...Asa ca, acelora dintre cei pe care i-am neglijat poate, le spun Salutare si toate cele bune:), oricat de ocupata cred ca am reusit sa las loc de cateva cuvinte:)...celorlati, spor la cutivat Farm Ville sau mai stiu eu ce:) Nu trebuie sa ne amintim cand avem nevoie, sau cand ne plictisim,ci oricand, sau din orice lucru bun, gest, pur si simplu ca acei oameni sunt acolo...
Pana la urma definitia nu doar a prieteniei, dar a relatiilor inter-ce vreti voi ramane la latitudinea noastra, noi o cream. Asa ca Be selfish, Be Happy!;)

miercuri, februarie 10, 2010

Dear LIFE ...2

Dear LIFE,

De cand ti-am scris ultima data am invatat cate ceva...si, vorba cuiva, fiecare sut in fund :d e un pas inainte, asa ca : Multumesc! Scuze ca am fost cam "aiurea" in ultimul timp, ai tot dreptul sa fii asa cu mine. M-a intrebat zilele trecute un prieten ce e cu mine...si mi-a zis ca nu exista boli, doar rani... Stiu ca are dreptate, mare dreptate chiar! I'm working on it ;) I just need to figure something and/(or somebody) out...as spune" asta e problema"...am sa zic insa..."asta e solutia"...sper doar sa nu dureze la fel de mult ca pana acum...

Bon voyage Adina! Bon voyage dans la lune ...

See you around,
Adina

joi, februarie 04, 2010

Dear LIFE

Dear LIFE,

Stiu ca ti-am zis de multe ori lately "You Suck!", si de data asta nu stiu sigur daca vreau sa te mai insult:D, nu de alta, dar am impresia ca de ce am zis, de aia mi-ai aratat ca nu era asa, si ca se putea mai rau...Asa ca nu ma mai plang:d...Nu am sa zic decat "multumesc" ca l-ai adus inapoi pe Cocu"- cine stie cunoaste; asta ca sa inteleg ca lucrurile cele mai "ireversibile" in natura, pot de fapt fi foarte reversibile. Partea "frumoasa" este ca nici macar nu imi dai voie sa ma enervez:)))..Ain"t that a bitch? Asa ca hai sa zambim toti care am zis"Life sucks" ca vorba aia"maine poate fi mai rau"...asta ca sa imi fie invatatura de minte sa nu ma mai iau de tine ca har ca mar ca un tanc ce inca sunt, sa las deoparte povestea cu "decizii majore" oare pe care sa o iau? "La rascruce de vanturi" s-a dovedit a fi pana la urma cam tragica. Cred ca esti de acord cu mine:).
Pana una alta, eu sper totusi sa il iei pe Cocu inapoi, ca sincer ,cu mana pe inima si cuvant de cercetas ca nu mi-a fost dor de el. Iar pentru ace, le am pe alea de cusut;).


PS: Nu stiu cum sa inchei: ????!!!????
Love,

Best regards,
Adina

duminică, ianuarie 24, 2010

Pentru HAITI

-> Ca reactie la postarea lui Cosmin: Chiar daca autoritatile romane nu fac nimic sa ajute pe cei care sufera din cauza dezastrului din Haiti, VOI puteti face ceva; exista zeci, sute de organizatii care strang fonduri pentru a-i ajuta. Avem acum ocazia sa nu ne coboram la eticheta pusa de cei ce ne conduc, putem arata ca a fi ROMAN inseamna cu totul altceva, cu mult mai mult, ca ne ridicam la imaginea data altadata de lume, aceea de a fi marinimosi, de a sti ce inseamna suferinta, de a fi civilizati...
Eu am ales solutia oferita de A&E tv, care difuzeaza Private Sessions-Songs For Haiti. Veti gasi pe site-ul lor oficial 3 modalitati de a dona fie 10$- American Red Cross, Save the Children, fie sume mai mici pe Doctors Without Borders. Bineinteles ca exista si alte site-uri oficiale care ajuta HAITI- UNICEF ...sunt sigura ca veti mai gasi cateva...poate azi cu atat mai mult cu cat sarbatorim 24 Ianuarie, HORA FRATIEI inseamna cu mult mai mult...

marți, noiembrie 03, 2009

MIKA

"The Boy Who Knew Too Much" noul album de la Mika are cateva melodii de care cred ca am sa ma atasez. Asteptam de ceva vreme ceva nou, si am o vaga impresie ca pentru inceput aceasta melodie va cunoaste butonul "repeat" in pc ul meu pentru urmatoarele cateva zile cel putin :) http://www.youtube.com/watch?v=9BKA-KHw8Zs.
Enjoy!

De ceva vreme, in preajma Halloween-ului primesc poze de la prietenii de la mii de mile departare si ma bucur sa vad asa de mult entuziasm si pasiune. La noi nu e mare lucru Halloweenul, si e ok, nici nu trebuie sa fie, nu e sarbatoarea noastra. Cu atat mai mult imi repugna ideea unor petreceri ce vor sa le imite sarbatoarea. Prefer Craciunul nostru traditional, si nebuniile de costume de anul nou, mi-e dor sa merg la petrecerile din facultate organizate de CCF (aveam si noi ocazia sa ne costumam, asa ca pentru ce sa ne plangeam sau sa imprumutam?) - sper si cred ca nu sunt singura care gandeste asa...sau nu:-?
Anyway, lasand deoparte toate comentariile vreau sa pun 1-2 poze care mi-au placut si le am in "mana":)

marți, octombrie 20, 2009

Din jurnale de calatorie...Home is...?

Home is the place where the ones that love you will welcome you and offer love, hugs and a warm bed unconditionally...
Home is where you make it...
Home is where your heart is...
Home is in your heart...
Si in final, stau si ma gandesc daca cele trei se completeaza sau se contrazic...
Prima mea experienta in U.S.A ...primul lucru-ti-e dor de casa, de cei dragi, incerci sa nu te mai gandesti prea mult, si ca sa treci peste umpli golul cu noi lucruri, si daca ai noroc, in final gasesti niste persoane dragute, afectuoase, si gasesti si locuri noi, multe lucruri din ce nu gaseseti acasa. Dar mancarea romaneasca nu prea o poti inlocui, asa ca primul lucru cand m-am intors a fost sa ma reped la cutia de pate din frigider...Motivul? Nici nu stiu daca mi-era dor de pate pentru ca imi place, sau pentru ca nu l-am avut la indemana. Apoi a urmat Germania, si acolo Craciunul ce se apropia m-a speriat, pentru ca eram obisnuita sa il petrec cu familia. Din fericire, spiritul Craciunului a venit destul de aproape de acele taramuri cu nuci si colinde, si sarbatorile mi-au fost la fel de dragi alaturi de prietenii care mi-au fost ca o familie. Apoi m-am aventurat iar peste ocean si iar am vrut pate:)) Azi mi-am infipt cutitul iar in autenticul si micul dejun a venit cu soare si un zambet.
PS: Pentru cei ce nu ma stiu:))) evident nu despre pate este vorba. Ajungi in viata sa strabati mii de mile, ca in povestile "peste mari si tari" si sa intelegi cat de la indemana sunt lucrurile pe care ti le doresti, si chiar daca vrei sa te detasezi de multe ori de acea rutina, poate ca acea rutina ti se potriveste, poate ca unele noi obiceiuri pot deveni noi, la fel cum cele vechi de pot bucura la fel de mult. Poate ca trebuie sa pleci si sa te intorci "de undeva" ca sa regasesti acele persoane sau lucruri care te bucura. Intrebarea este...care din ele sunt cele noi si cele vechi, ce faci cand doua lumi paralele traiesc in tine, dar sunt despartite de mii si mii de mile? Where is home?

Home is where your heart is....